Adaptarea la grădiniţă- o adevărată furtună emoțională
- Maria Szabo
- acum 7 zile
- 5 min de citit
Actualizată în: acum 5 zile
Toamna aceasta se împlinește un an de când am participat la conferința internațională de la București “Another chance to be real” organizată de International Masterson Institute, în care am avut oportunitatea de a discuta cu Bert Powell, unul din fondatorii Programului de Educație Parentală Cercul Sigurantei. Să fiu printre specialiști în domeniu, a căror viziune mi-au lărgit și mai mult perspectiva asupra cazurilor de psihoterapie și logopedie din cabinetul personal, a fost o extraordinară oportunitate. Aici am scris despre asta https://www.mariaszabo.com/post/o-alt%C4%83-%C5%9Fans%C4%83-s%C4%83-fii-real
O întrebare și o preocupare ce mă măcina în acea perioada era legată de adaptarea copiilor la grădiniță și modul în care părinții pot răspunde nevoilor copiilor; aici am găsit câteva răspunsuri.
“Cum pot părinții să faciliteze acest proces de adaptare?!”
Durerea e reală și e extrem de înspăimântătoare.
De multe ori, trăim durerea copiilor ca fiind a noastră, și am face orice pentru a-i vedea din nou zâmbind, și pregătiți de joacă.
Se frânge ceva în noi de fiecare dată când îi vedem plângând.
Ne îngrijorează posibilitatea ca ei să simtă că îi abandonăm și nu le rezolvăm tristețea despărțirii.
Nu putem concepe că am putea greși în rolul de îngrijitor și părinte mereu disponibil.
Teoria atașamentului care stă la baza programului Cercul Siguranței ne amintește de faptul că fiecare emoție e validă și importantă în creșterea și dezvoltarea copilului:
… frica îi poate învăța să se ferească de pericole.
… furia îi determină să se apere atunci când le sunt încălcate granițele personale.
… uimirea și curiozitatea îi ajută să se depășească în cunoștințe, relații, viziuni.
…tristețea le este cu folos în a identifica valori prin relațiile cu cei din jur, prin experiențe încununate cu succes sau nu.
… dezgustul contribuie în definirea sinelui personal și în flexibilizarea față de tot ce îi înconjoară.
Lista poate continua, însă mă întreb dacă ai privit vreodată astfel spre astfel de emoții, sau daca felul în care tu le-ai trăit sau nu ți s-a permis să le simți, influențează modul în care îl ajuți pe copilului tău să le identifice și să le valorizeze?!
Un copil are nevoie de un părinte suficient de bun, nu de un părinte perfect. Fiecare dintre noi poate defini diferit un astfel de ideal.
Indiferent de cum a fost parcursul vostru până în acest moment, acum e momentul să fii prezent și suficient de bun pentru a răspunde nevoilor lui.
Ce rol are părintele în adaptarea la grădiniță ?
Programul de Educație Parentală Cercul Siguranței ne propune să fim alături de copii, ca o bază sigură la care ei se vor întoarce după ce explorează. De asemenea, atunci când emoțiile și ceea ce trăiesc este copleșitor, și au nevoie de un adult pentru a fi (co)reglați emoțional, ar fi important să găsească siguranţă în părinte.
După ce preț de 2-3 ani copilul a fost exclusiv în universul familial și chiar și în momentele de joc și joacă, părinții au fost acolo pentru observare, încurajare și ghidare, înscrierea la grădiniță presupune schimbarea mediului și inclusiv a adulților ce vor răspunde nevoilor acestuia.
Anxietatea de separare este naturală și normală, ca un efect al legăturii strâns create cu părinții. Schimbarea aduce de multe ori și frustrare și anxietate, însă şi beneficiile sunt pe măsură: noi experiențe de învăţare şi socializare, dezvoltarea altor abilități de joc, creşterea toleranţei la frustare şi flexibilizare în schimbări, şi lista poate continua.
Pentru că un părinte suficient de bun este mai mare și mai înțelept decât copilul lui, știe că adaptarea la grădiniță este un proces care poate dura zile sau săptămâni. De asemenea, ia în calcul faptul că finalitatea acestui proces nu este doar pregătirea pentru școală prin dezvoltarea abilităților preșcolare, ci este și o adaptare pentru creștere și maturizare personală, relațională, o adaptare pentru alte etape necesare creării unei vieți independente social, financiar și profesional.
Un părinte mai mare și mai înțelept decât copilul lui, este de asemenea, și mai puternic și mai blând în a parcurge pași în adaptarea la grădiniță.
3 pași pentru o tranziție mai lină
Adaptarea la grădiniţă e un proces ce începe înainte de înscrierea copilului şi e posibil să fie în curs de readaptare după fiecare pauză (vacanţă sau perioadă de recuperare după boală). Nu e întotdeauna uşor şi lin, şi familia are nevoie de ajutor de la rude şi prieteni, sau chiar ajutor specializat (consilier şcolar, cadre didactice, logoped sau psihoterapeut) în astfel de momente. Ce vreau să împărtăşesc din experienţa personală şi profesională sunt aceşti 3 paşi ce poate deja îi faci, fără a fi enumeraţi într-o ordine anume.
Implică-l în pregătirea pentru grădiniță!
Fie ca vorbim de cumpărături legate de hăinuțe, fie că pregătiţi o geantă pe măsură umerilor lui, ajută-l să simtă că e parte din aceste activităţi.
În rucsac, lângă papuceii de schimb, adăugați o jucărie sau un obiect semnificativ pentru el (o păturică, o brățară, o broșă -inimă, plină de pupicii părinților). Faceți aceste lucruri alături de el, discutând cu accent pe timpul prezent și oglindind răspunsurile și curiozitățile ce pot să apară pe parcurs :
“ Ce rucsac îți place? Văd că îl alegi pe cel cu Spiderman.
Hmmm, te aud că spui ca îți place pentru că este roșu și puternic.
Mai e ceva ce îți place la acesta?”
Discută cu el despre rutina zilnică cu mult înainte de a merge în prima zi la grădiniță
Fie că e la începutul verii, fie chiar cu 2-3 anotimpuri în urmă, ajută-l pe copilul tău să fie prezent și ancorat în timp și spațiu. Uite un exemplu pentru conectare la trezire:
” Bună dimineața, dragul meu! Ce lumină puternică intră pe geam!
Corpul tău se întinde tare- tare cât să crească mare-mare precum patul în care doarme! Ce urmează acum să facem?!
Da, așa e, hai să ne spălăm și să hrănim stomacul ce strigă după mâncare- chior-chior!”
Făcând acest exercițiu cu mult timp înainte, îți va permite ca pe parcursul verii să poți introduce noi elemente în rutina lui zilnică prin care să exerseze flexibilitatea în fața noului ce îl va (supra)stimula la început de an şcolar:
o poveste despre prieteni și mersul la grădiniță,
sau / și unele despre emoții,
un joc de rol cu pluşurile sau cu prietenii/ vecinii veniți în vizită,
câteva ore pe săptămână petrecute la bunici sau la locul de joacă,
...Toate acestea pot fi unelte accesibile și necesare să fie folosite cu mult înainte de începerea grădiniței.
Alocă timp special pentru voi ca familie la sfârșitul programului de la grădiniță
Da, vine și dimineața în care în sfârșit se întâmplă și sunteți în situația de a vă lăsa copilul la grădiniță .
Da, e necesar să nu vă lăsați acaparați de muzica înfricoșătoare și să rămâneți ferm și blând totodată în alegerea de a fi alături de copil, ca un pendul între a-l sprijini emoțional și a începe un nou capitol de creștere împreună.
Răspunsul primit de cei din cadrul conferinței (amintite la începutul articolului) m-a invitat să privesc nu doar spre ce poate face părintele pentru copil în momentul separării dimineața la grădiniță, ci și spre cât de importantă este reconectarea cu copilul după ce părintele îl ia de grădiniță. Și oare cum (poate) face asta?!
Nu e nevoie să fie ceva extraordinar, organizat și foarte bine pus la punct, pentru că timpul special se construiește prin exclusivitatea ta de a fi cu el în orice alege- un loc de joacă, o îmbrățișare cu un plâns zdravăn, un prânz în oraș sau chiar drumul spre casă, ocolit cu câteva străzi pentru a fi mai mult timp doar voi doi .
