Primăvara din ochii ei

…mirosul de iarbă proaspăt tunsă și lucrătorii ce își trag sufletul pe mal, îmbătați și ei de primăvară .

Pe alocuri și liliacul se simte suav.

Bujorii mari, deschiși se leagănă în palma mea; habar nu au de cât de larg îmi este zâmbetul și cum astăzi sunt mesager al dragostei de tată și al prieteniei ce mă ancorează în siguranță lui acum și aici.

Pomii ce se scutură de flori și presără aleea, și pe alocuri fac loc pașilor mei ce nu știu cu cine dansează, ba alergând, ba încetinind din minte spre amintiri și sufletul încă tânăr.

Pleoapele încă mi se simt grele după lacrimile vărsate aseară în vis, când temerile își fac uneori loc, mai acurat decât atunci cei ce văd și sunt văzuți.

Și pe sub haine, pielea încă suspină de dorul brațelor deschise ce m-au primit ieri, dis de dimineață.

Căci ea știe cât dor a îndurat săracul suflet și cu câtă tristețe a primit lumea ce îl înconjoară.

Astăzi însă zâmbește și e liniște.

Și e acceptare.

E loc în tabloul primăverii pentru fiecare.

Chiar dacă diferențele aduc uneori confuzie, revoltă și toate cele, e atât de mult frumos în dragostea ce le unește pe toate în a fi.