Boss Lăcustă şi ce i-a lipsit în copilărie

Verific cu Andreea despre cum se simte pentru ea să fie lovită de Eduard și ce ar avea nevoie în astfel de momente. Repetă cuvintele pline de teamă ale celor mari și îi este greu să numească pentru ea. E de înțeles. Are doar 6 ani.

Pe alocuri menționează că sigur este bătut acasă, că de asta se comportă așa și că e un copil rău.

Şi atunci o întorc în povestea ei cu tufa de trandafiri:

-Oare se întâmplă uneori ca tufa de trandafiri să fie furioasă și să înțepe pe ceilalți?!

-O, nu, niciodată!

-Ahâm, tu niciodată!... îngân eu auzind ca un ecou toate păţăniile amintite de mama ei.

-Dar tu faci uneori prostii ?!

-Eu nu fac prostii, doar greșeli, îmi aminteşte ea din nou, ca la ultima noastră şedinţă.

-Înțeleg. E de înțeles. Și cred că ai dreptate. Nu facem prostii și boacăne, doar se întâmplă să greșim uneori. Poate ca și Eduard…

-O, nu, el e un copil rău. Cred că nici nu își dă seama de cât de tare ne lovește.

Şi oftăm împreună.

Am de ce să mă agăț, ceva din inocența și empatia ei s-a activat.

-Așa este. Probabil nici nu își dă seama. Mă întreb ce se întâmplă când tu faci greșeli.

-Mama îmi spune să nu mai fac și atât.

-Deci nu te bate?! Nu îți spune cuvinte urâte?

-Nu.

Se opreşte o clipă din colorat şi mă priveşte uşor curioasă.

-Și oare la Eduard e diferit?!

-Da, pe el îl bate tare și îl face în toate felurile.

-Oare ar avea și el nevoie de cineva care să îl înțeleagă că a greșit și doar să îl ierte?

-Cred că da. Şi din nou face o pauză.

-Aşa e, confirm eu.Și când facem greșeli, avem nevoie să fim iubiți!

Desenul Andreei

Povestea ei personalizată cu iepurașul Țup, bufnița Buhu, veverița, melcul și curcanul Gelu ne plimbă prin mai multe evenimente și inclusiv descoperim ce plăcut e să avem pe cineva care să aibă grijă de noi.

Însă în desenul ei nu e niciunde Eduard care îi marchează viața școlară încă de la start.

-Și unde îi Eduard?!Nu îl văd niciunde în desen.

-El nu e, nu mai am loc pe foaie, spune ea hotărâtă că i-a ajuns.

-Oare îl putem desena aici în colț unde e puțin loc?

-Da.

-Și ce animal ar fi potrivit pt el?!

-Nu știu. Niciunul. Nu e nimeni așa rău ca el.

-Poate încerci totuși să găsești pe cineva în povestea ce ţi-o citeşte mama.

-Hmmm. Cred că da, știu ! Boss Lăcustă, spune ea extrem de încântată.

-O, ce bine că ai găsit unul. Dar cum de i se potrivește lui?! încerc să o ajut să facă din nou paralela cu experienţa ei cu Eduard.

-Păi și el era rău căci atunci când era mic nu a avut parte de bunătate.

M-am oprit și am strâns-o în brațe de parcă am descoprit America.

-Da, Ţup l-a ajutat să fie bun, continuă ea.

Fiori m-au trecut pe șira spinării și din nou m-am gândit la toți ce au fost mai puțin binecuvântați cu dragoste, bunătate și iertare în fața greșelilor. Şi la binecuvântarea mea de a-i însoți în poveștile lor