Acum câteva săptămâni, am rămas doar noi două la masa din sala de lucru a asociației.
Era de mult în mine întrebarea cum s-a întâmplat și ce s-a întâmplat. Încă de acum 3 ani când am venit la asociație și ea mă îmbrățișa fără să mă cunoască, și Anca doar mi-a șoptit ca un secret- “Păi, nu știi de cazul de la scăldat?!”
“ Tata s-a dus să îl salveze pe unchiul meu de la înec, doar că el nu știa să înoate. Și când mama a vrut să meargă după el, am tras-o de mână și am implorat-o să nu plece și ea, însă nu m-a ascultat.”
Câteva clipe, în care atât ea cât și fratele ei, și-au văzut părinții înecați și luați de apă. Dintr-o zi de relaxare la scăldat, s-a ajuns la o zi ca de coșmar, cu salvări, echipaje de poliție și un sat adunat pe două maluri; iar ei la sfârșitul zilei- în altă casă, amorțiți în timp.
Așa se simte și acum de fiecare dată când povestește despre asta: cu ochii înroșiți dar secați de lacrimi, cu zâmbetul pe buze dar cu un nod în gât ce sugrumă fiecare cuvânt ce aduce aminte de ce a fost atunci.
Ieri, ca și cum ar fi fost deja Ziua mamei, laboratoare de felicitări și mesaje către ea găseai peste tot- și în școală, și în asociație și oriunde ai fi ales să mai mergi. Ea, la cei 13 ani, nu zice multe legat de asta. “Tu cui vei da felicitarea ta?” întreb eu întorcând cuțitul în rană fără să îmi doresc să o rănesc însă dorind să spulber acest secret emoțional .
“…mătușii.”
O țin de mână și ne privim în tăcere , amândouă emoționate.
Îi amintesc de faptul că mama ei îi e alături în felul ei și o invit să îi scrie.
Și între un oftat dureros și un smucit de nas, îi spun că Dumnezeu are grijă de ea acum și cu siguranță El îi va trimite scrisoarea ei.
“Oare unde îl găsim pe Dumnezeu?!”
“În sufletul meu” spune ea repede sigură pe mâna ei dusă la pieptul ce pulsează iubire și puritate de fiecare dată când se ridică și coboară.
“Așa este.”…” Și cred ca îl putem găsi și în casa Lui, în biserică.”
Alegem culoarea plicului și după câteva alte detalii legate de lumina lumânărilor și de promisiunea de a ajunge astăzi la poștașul Dumnezeu, verific dacă are nevoie de o îmbrățișare.
“ Hai aici pe picioarele mele să îți arăt cum o țin pe Tania când îi este greu.”
Asemenea copiilor ce se pierd în brațele mamei și se contopesc cu ea când suferă și toată durerea lumii dispare în iubirea mamei, așa s-a simțit greul corpului ei ce se ușura cu fiecare lacrimă vărsată și fiecare oftat adâncit de dor.
“Mami, mi-e dor de tine și aș vrea să fii lângă mine. Și îmi este foarte greu fără tine. Sper să citești scrisoarea ce ți-o aduce Dumnezeu . Sper să te bucuri de ea.Cu drag,L.”
…
Comentarios