top of page

Spaţiul dintre noi doi

Poza scriitorului: Maria SzaboMaria Szabo

Actualizată în: 21 sept. 2024

Viaţa noastră de cuplu e un carusel, de cele mai multe ori în mişcare. Indiferent de staţionăm sau nu, de îl parcurgem unul lângă altul sau unul în faţa celuilalt, direcţia ne este comună.

Aş fi renunţat de fiecare dată când ne-am rănit, pentru că îmi este greu să accept că eşti diferit de mine şi totodată asemenea mie.

În primii ani, mintea îmi crea poveşti de groază pornind de la şosetele de pe podea sau pentru că nu mă ascultai în miez de noapte.

Nu te-ai abătut din felul tău de a fi, ci mi-ai oferit răbdarea şi blândeţea ta la schimb pe încrederea şi iubirea mea.

În al treilea an, când spaţiul dintre noi devenea tot mai mare şi mai incert, şi ne era frică să ne vorbim despre durere şi neputinţe, aş fi fugit mâncând pământul. Şi ţie ţi-a fost frică, dar ţinându-mă în braţe, mi-ai promis că vom îmbătrâni împreună. Te-am crezut şi încă te cred, nu pentru previziunea ta, ci pentru speranţa că îmi vei fi alături şi mă vei lăsa să îţi fiu alături.

Abia în următorii ani, ne-am cunoscut cu adevărat. Pe alocuri, nu a fost confortabil. Când nu ne mai puteam duce pe sine, am fost acolo sprijin şi acceptare. Şi sentimentul de a fi acasă alături de tine, în siguranţă , creşte cu fiecare clipă împreună.

Anul 13 ne găseşte diferiţi, dar la fel. Mă aşteptam să fie uşoară viaţa alături de tine, deşi pe parcursul celor 13 ani ne-am simţit pe rând responsabili pentru dificultăţile create.

Şi îndrăznesc să zic că te iubesc mai mult decât aş fi crezut că e posibil, căci eu nu mai sunt adolescenta târzie, cu părul vâlvoi încălţată cu bocanci milităreşti . Şi nici tu nu mai eşti tânărul timid ce mă aştepta anxios şi curios în gară.

Suntem lipsiţi de viziunea unei vieţi separate, şi totodată creezi constant libertatea de care am nevoie pentru a creşte şi în alte relaţii şi în alte aspecte.

Suntem aproape unul de altul dar atât de îndepărtaţi că face sens vieţii împreună.

După primul modul de formare Imago, ceva s-a schimbat în mine.

În prima seară am adormit ţinându-ne de mână, ca de obicei. Dimineaţă, când cu greu îmi găseam drumul spre espresor, m-ai întrebat dacă sunt bine, "Iar te-au răscolit aştia, ai avut vreo 3 coşmaruri! " Am reflectat la gluma ta , ştiind ce multă empatie şi înţelegere aduce, ca o vreme bună de după furtună.

În ziua următoare, a fost diferit pentru că mi-am amintit de exerciţiul propus la curs, în care fiecare partener face minim 2 aprecieri celuilalt.

Deşi ai zâmbit amuzat , l-am parcurs şi am simţit cum se aşează liniştea în mine.

Marţi abia ne-am întâlnit , şi în timp ce reflectam la ce aprecieri aş putea să formulez dintr-o zi cu conectare la distanţă, m-ai suprins întrebându-mă şugubăţ dacă astăzi sărim peste exerciţiu.

Am simţit că nu este doar despre mine şi nevoile mele de a fi văzută şi apreciată, este şi despre tine. Din nou am înţeles ce binecuvântare este! Lucruri simple care le facem unul pentru celălalt, şi care în mod normal am fi crezut că sunt de la sine de înţeles că sunt apreciate, au devenit pansament pentru suflet, corp şi minte.

Seara am descoperit din nou chiuveta goală, poate ca o urmare a aprecierii din noaptea precedentă. M-am grăbit să îţi scriu cât de mult m-a bucurat – "Mai ai una – mi-a răspuns. Apreciez cum eşti de când te-ai întors de la Cluj şi că aplici ce ai învăţat."

...Şi cumva pe parcursul săptămânii ne-am pierdut. Eu m-am retras în cabinet, tu în rutina zilnică. Eu mi-am ţinut mintea ocupată cât să nu simt, tu ai avut grijă de tine cum ai ştiut mai bine.

...

Nu e despre cât de bine ne-a ieşit sau unde am greşit pe parcurs. Nu e cât ai dat tu, şi unde am rămas eu datoare.

Nu e despre a trece cu vederea , să nu stârnim motive de discuţii.

Mă simt în siguranţă cu tine. Siguranța nu e doar spaţiul de acasă, e îmbrăţişarea în care ne regăsim la final de zi.

Siguranţa e spaţiul dintre noi în care imperfecţiunea e la ea acasă şi lasă loc greşelii de a nu ne ieşi ce ne-am propus. Greşeala dintre noi , văzută şi acceptată aduce cu ea şi dorinţa de a creşte împreună şi de a ne fi mai bine împreună.




Eram a ta, dinainte să mă alegi.

Erai al meu, dinainte să mă aştepţi.

Ne-am îndrăgostit pentru tot ce am trăit fără să ne întâlnim.

Ne-am iubit pentru tot ce am trăit în visul creat.

Ne iubim conştient şi real pentru toate fricile acceptate, durerile vindecate şi dificultăţile asumate.


53 afișări0 comentarii

Postări recente

Afișează-le pe toate
De Crăciun...

De Crăciun...

Zecele lui Zoe

Zecele lui Zoe

Comentarios


Post: Blog2_Post

©2023 by Psihoterapeut sistemic familial și relațional / logoped Szabo Maria. Proudly created with Wix.com

bottom of page