Scrisoare către părinți
- Maria Szabo
- 17 dec. 2025
- 2 min de citit
Tot aud zilele acestea despre greul fizic și psihic legat de încheierea anului, de apropierea sărbătorilor.
Aud, văd și simt.
Căci și în mine se resimte tot mai tare oboseala de peste an.
Astăzi mi-a scris mama. Ea rar o face, căci nu vrea să mă deranjeze. Refuză să mă asculte când îi zic câtă bucurie îmi aduce să îmi scrie, însă are ea motivele ei.
Ce bine că astăzi a fost diferit. Căci la final de zi și de ședințe, mesajul ei a născut o scurtă scrisoare către părinți, și o odihnă ce nu se numără în orele dormite ci în așezare sufletească.
Și de ce atâția ani mai târziu încă mi se umezesc ochii când mă gândesc la tine, tată, cum mă purtai pe umeri și mă duceai la primărie să văd banda de urători din Olinescu, Plevna sau din alte zone ale orașului?!…
În îngrămădeală de oameni dornici să își clătească ochii cu dansul lor specific, și frigul de la picioare, nimic nu îmi atingea sufletul și mă umplea de bucurie ca brațul tău ferm ce mă ghida pe drum și apoi umerii ce mă susțineau să îi pot vedea și eu.
Astăzi mama mi-a trimis filmare, că poate îmi fac timp și am curiozitate să îi revăd.
Și din nou m-am lăsat purtată de emoție ca și cum ieri eram printre ei alături de tine.
Mai câteva zile și se împlinesc 12 ani de când ai plecat dintre noi și ai luat cu tine tot ce nu am putut să îți spun și tot ce nu ai avut putere să îmi arăți.
Dacă mă vezi de acolo din cer, și fruntea-ți este cea care îmi apasă această presiune pe cap, aș vrea să știi că strălucirea costumelor, dansul specific, gălăgia și entuziasmul sărbătorilor de iarnă și toată frenezia cu care tot împăturesc cadouri și dăruiesc zilele acestea, toate acestea și cele pentru care încă nu am cuvinte să ți le spun, toate ar fi fost deșarte fără tine ca parte din mine.
Mulțumesc, mama pentru că ai împărtășit cu mine.
Probabil nu știai ce furtună vei naște în mine cu aceste filmulețe, ce bine totuși că ai făcut-o.
Căci în toată oboseala asta fizică și psihică, adunată de peste an și nu numai, aveam nevoie de ceva care să mă readucă la origini și să mă conecteze din nou cu partea asta sensibilă din mine.
Mă bucur că ai ieșit și că nu lași singurătatea să te învingă. Ca întodeauna, ești un model demn de urmat în a fi curajoasă și în a trăi!
Sunt cu gândul la tine. Și te port în suflet și în gând pe unde îmi umblă și corpul.
...
Sărbătorile cu gust de copilărie au fost și au rămas preferatele mele. Mulțumesc.
Vă iubesc cum doar un copil poate iubi!
Comentarii