Astăzi port vesta lui Costică.
Dacă ar avea glas, oare mi-ar spune câte a trăit alături de el?!
Dacă i-a ținut de cald sau uneori mai rău i-a făcut și doar i-a absorbit din transpirație și efort?!
Oare au fost momente când bătăile inimii se simțeau puternic prin ea, când spaimă îl transforma și îl presa să poarte mască furiei?!
Sau poate emoțiile au fost așa lente și palide încât și ea se întreba dacă mai era viață în el sau rutină și tristețea au devenit așa apăsătoare încât nici inima nu mai avea putere de luptă ?!...
Impregnate adânc poate sunt și îmbrățișările mamei, poate și lacrimile mele când îmi era greu. Poate pe umeri încă se păstrează picioarele fraților mei purtați când oboseau?!
Mă întreb dacă alții și-ar aminti de această veste și dacă l-ar zări văzând-o pe mine, și poate alte amintiri, emoții și alte senzații s-ar renaște în ei.
Astăzi vesta lui mă îmbracă pe mine și nu invers, căci ce nu se vede, este uneori mai valoros și mai pregnant decât lumina pastelată ce mă abundă de la răsărit și până la apus.
Astăzi senzațiile fizice nu se mai disting de gânduri, iar emoțiile nu mai se confundă cu comportamentul. Și poate oful ce se resimte în dreptul pieptului e odihna lui ce nu și-a găsit-o pe când o iubea pe ea, când ne ținea pe noi și când alții erau binecuvântați să îl vadă elegant în fizic, fapte și gândire. Poate. Poate...
Astăzi miroase a primăvară şi datorită lui.
E parte din mine, și cu bune și cu aspectele mai puțin plăcute .♥️
A făcut ce a putut cu ce a avut.
E responsabilitatea mea să accept și să cresc ce a lăsat în urmă, cu sau fără voia lui.😊
Frumos si emotionante amintiri placute si mai putin placute, important e ca nu lai uitat! Te a iubit enorm de mult, doar ca nu a stiut sa ti arate , sa te simti iubita si in siguranta . Ceea c'è facut si noi cei lalti membri di familie ! 😔🤗🙏