Dacă ea nu ar fi, nici eu nu aș exista.
Sunt rodul pântecelui ei, simbol al dragostei părinților mei.
Dacă ea nu ar fi așa puternică, cum aș fi putut crește eu ancorată în cruda și imprevizibila realitate a vieții?! Mă păstrez totodată cu un picior în visarea de mai bine. Nu renunț ușor, ci muncesc din greu și îmi asum aceste eforturi pentru că nici ea nu a renunțat la mine .
Nu a renunțat la mine, la noi ca familie deși o imploram în clipele grele să fugă de greu și să caute un drum mai ușor de parcurs, chiar dacă implica răscruci pe alocuri.
Totodată sunt flexibilă și dornică de călătorii, pentru că îi semăn ei. Dacă ea nu ar fi îndrăznit să plece din confortul căminului de acasă într-un oraș nou, străin și provocator, probabil altfel aș fi fost și eu. Deși după câțiva ani de căsnicie, datoria față de părinți și de copii i-au tăiat din aripi, dorul de aventură era deja în genele ei când mă purta în pântece.
Și cine aș fi eu fără blândețea ei din momentele în care îmi prindea codițele în clasele primare, când mă adormea mângâindu-mi mâinile sau când se juca cu mine gâdilându-mă.
Mult timp am pus presiune pe ea să fie perfectă pentru rama icoanei în care o așezam. Nu îi înțelegeam umanitatea cu care se lupta zilnic și nici metodele ei diferite de ale mele de a trăi și a se bucura de viața. Nici acum nu o înțeleg, dar o accept în complexitatea ei. Am muncit și m-am trudit să o potrivesc tiparului din mintea mea, și am omis cel mai important aspect: că o iubesc datorită imperfecțiunilor ce îmi dau voie să îi fiu asemenea.
Suntem departe de a fi în varianta de echilibru în relația mama-fiică, dar suntem mai aproape decât am fost vreodată.
Astăzi e ziua ei și e singură! Singură , departe de copii și de nepoți, mai îmbătrânită de dureri și boli decât a fost vreodată.
Astăzi e fără soțul ce i-a fost umbră până la moarte și e mai îngreunată de povara amintirilor frumoase și de dorul a ce ar fi putut să fie " Dacă...".
Dar îndrăznesc tot mai des să îi amintesc că toate acestea nu sunt piedici în a trăi pe deplin la 65 de ani, la 66 câți împlinește astăzi, sau la orice vârstă. Sunt piedici atât timp cât se axează doar pe trecutul dureros sau pe viitorul incert. Când avem clipa aceasta, prezentă și conștientă, piedicile devin oportunități, durerile șanse de schimbare și imprevizibilul poate deschide noi uși atât timp cât ne lăsam purtați de curiozitate și de credință că nimic nu e fără scop și fără voia Lui.
Dragă mamă,
Nu mai întinerești și nici nu ai cum să oprești timpul în loc.
Pot să încerc să înțeleg cât de greu trebuie să îți fie , dar aș minți dacă aș spune că va fi mai ușor sau eu pot să schimb ceva .
Astăzi, acum și în fiecare zi aș vrea să îți amintești că nu ești singură și nici nu te-am uitat.
Dumnezeu e cu tine mereu și te-a îmbogățit cu 3 copii, 7 nepoți și un îngeraș . Ei, alături de alte persoane din jurul tău, care te admiră și te respectă, te vor primi cu brațele deschise de fiecare dată când vei fi pregătită să fii iubită .
Sănătatea nu o poți cumpăra, dar o poți recupera cu grijă crescută față de ce îți cere corpul și cu mai multă atenție la nevoile sufletului.
Învie puterea ce a stat mereu în tine, dă-ți glas și încredere în valoarea ta! Și când vei face asta, bătrânețea va fi un dar !
La mulți ani , mama!
Multumesc din suflet, dragii mei ! Multumesc pentru articolul frumos si cu o incacatura emotionala puternica ! Multumesc pentru cuvintele si gandurile frumoase transmise , stiu ca vin din sufletul tau frumos si pur! Imi pare rau ca nu ma m rdicat la nivelul asteptarilor tale si ca in sfarsit ai reusit sa ma accepti asa cu defectele mele ! Am trecut de la 66 la 67 , aici nu ti a iesit socoteala ! 😊 Va iubesc mult , sa nu uitati asta ! 😘❤️🥰