top of page

Interviu audio despre relaţia de cuplu şi drumul spre terapie

Poza scriitorului: Maria SzaboMaria Szabo

Actualizată în: 21 sept. 2024

Acum aproximativ un an, am citit pe un grup de terapeuţi că o studentă de la Jurnalism caută un terapeut de cuplu pentru un interviu.

Abia încheiasem primul modul din formarea Imago, aveam de ceva timp formarea familial sistemică, şi cu ghionturi mentale, mi-am făcut curaj şi m-am oferit. Nu mă simţeam specialistul încrezut, dimpotrivă aveam propriul proces de studiu şi învăţare. Însă m-a tentat ideea că nu voi şti nici o întrebare dinainte (Ce provocare!!!), voi avea înregistrarea audio la final şi cu acordul ei , pot să public interviul aici. M-am întâlnit în câteva zile cu Daria Neamțu, o tânără superbă, curioasă şi deschisă colaborării, şi la scurt timp am primit şi varianta brută a interviului. Ea a fost foarte mulţumită de cursivitatea răspunsurilor, eu în schimb, am simţit că m-au lăsat trepidaţiile şi traspiraţiile abia când mi-a adresat ultima întrebare. L-am distribuit între cei dragi, dar eu nu m-am putut asculta decât pe fragmente, în momente diferite.

Astăzi m-am ascultat cu adevărat cap -coadă, mi-am făcut observaţii şi corecturi pe alocuri ( deh, prin câte am mai trecut între timp şi în formare, şi în terapii), însă m-am ascultat admirativ în majoritatea timpului.

Simt nevoia să îl împărtăşesc cu voi, pentru că conţine informaţii valoroase, cu care rezonez la fel de puternic ca în ziua interviului.

Mai jos ataşez varianta audio şi un scurt pasaj transcris.

Să fie cu folos!

 
Daria Neamţu: Referitor la comunicare, una din persoanele întrebate la începutul programului nostru, a menţionat comunicarea incertă. Din experienţa dumneavoastră, de ce se feresc oamenii să spună lucrurilor pe nume?
Maria Szabo:Cred că…comunicarea incertă, care nu ştiu exact…e un termen cam ambiguu. Dar cred că comunicarea poate fi cenzurată,într-o relaţie, dacă nu este un mediu de siguranţă, de care pomeneam la întrebarea anterioară. Dacă nu mă simt în siguranţă cu cel din faţa mea, atunci nu sunt deschisă să îi spun tot ceea ce am de oferit. Dacă nu simt că este aici pentru mine, să se uite la mine, să mă vadă,  să mă asculte, să fie atent la nevoile mele, atunci nici eu nu mă simt în siguranţă să îi împărtăşesc mai multe din ceea ce mi-am dorit sau aş avea nevoie.
Daria Neamţu.:Ok.O altă problemă menţionată a fost loialitatea. De ce se angajează oamenii în relaţii extraconjugale în loc să pună punct şi să caute ulterior altceva.
Maria Szabo :Cred că infidelitatea din relaţii apare din acelaşi motiv pentru care şi comunicarea poate să fie incertă sau să nu apară, să nu fie deloc între cei doi parteneri. De cele mai multe ori infidelitatea, ca şi lipsa comunicării, apare din lipsa unei conectării. Încă o dată, aşa cum am spus, cred că la prima întrebare, tendinţa este de a supravieţui, de a ne ocupa doar de nevoile de bază, ce ţin de alimentaţie, ce ţin de adăpost, de resursele financiare şi nevoile pe care le avem în plan material şi financiar. Dar ne ocupăm prea puţin de ce presupun nevoile emoţionale. Şi atunci când simţim că partenerul nostru nu este prezent pentru noi, nu se conectează cu noi, nu ne vede, atunci căutăm în altă parte ceea ce nu găsim în cadrul relaţiilor.
Daria Neamţu: Şi le căutăm în acelaşi timp, cumva din obişnuinţa de a rămâne totuşi în relaţia respectivă?
Maria Szabo:Cred că este o nevoie primară care apare încă de când suntem bebeluşi,da?! Bebeluşii cum se fac auziţi?-plâng,da?!Cum descoperă lumea?-prin contactul vizual şi căutarea mamei. Şi cum învaţă să zâmbească?-oglindind zâmbetul mamei, da?! Ei, la fel, cred că este şi în relaţia de cuplu. Atât timp cât celălalt nu este prezent pentru noi, tindem să căutăm în altă parte ceea ce nu găsim în relaţii , dar nu pentru că vrem să îl rănim pe celălalt, ci pentru că nevoile noastre primare nu sunt satisfăcute. Şi nu mă refer la nivel de nevoi de supravieţuire, ci la nevoi emoţionale, de care menţionam şi adineaori.
Daria Neamţu:Mulţumesc.
Maria Szabo:Cu drag.
Daria Neamţu: Cum ar putea să fie prevenită infidelitatea?Cumva aţi dat acum câteva idei, dar puteţi să accentuaţi mai exact?
Maria Szabo: Cred că aşa cum avem nevoie de un tâmplar care să ne facă o mobilă foarte rezistentă, să ne ţină peste ani, cum avem nevoie de un electrician , în caz că nu reuşim cu prizele din casă şi se tot ard, aşa avem nevoie de specialişti în domeniul psihologiei, în domeniul medicinei, al logopediei atunci când întâmpinăm dificultăţi. Şi, la fel cum în medicină se merge pe prevenţie, la fel şi în psihologie, nu se recomandă să ajungi pe canapeaua din cabinet în momentul în care eşti în pragul divorţului , aşa cum se întâmplă în momentul de faţă. Recomandarea este  (atunci când) – Simt că ceva nu funcţionează între noi. Simt că nu avem resursele ca să ne simţim confortabili unul cu celălalt. Şi atunci ce e de făcut?Dacă noi nu le găsim, hai să căutăm un specialist care ne poate ajuta în sensul acesta.-Şi atunci când cei ajung pe canapea şi învaţă dialogul Imago, învaţă cum să comunice şi să se centreze pe ce au bun în relaţie, şi nu pe aspectele negative, apare şi vindecarea personală, individuală, dar şi plăcerea de a sta împreună şi de a depăşi aspectele pozitive sau mai puţin pozitive din relaţie.
Daria Neamţu: Mulţumesc. Nevoia exagerată de atenţie a unuia dintre îndrăgostiţi pare să fie o altă posibilă problemă. Ce ne facem în cazul în care suntem fie cel care cere atenţie şi nu primeşte, fie cel care nu are timpul necesar să o ofere.
Maria Szabo: Ar fi foarte multe de zis în sensul acesta. Aceste nevoi nesatisfăcute, fie de a fi văzut , de a discuta mai mult, de a fi mai prezent în tot ceea ce face celălalt, adică să fiu implicată, să nu fiu lăsată deoparte sau să nu fiu lăsat deoparte , dar şi cealaltă nevoie , nevoia de spaţiu- Te rog să nu mă acaparezi! Te rog să nu mă sufoci!Te rog să ai răbdare cu mine! Te rog să îmi dai libertate să mă mişc!- aceste nevoi apar din primele relaţii care le dezvoltăm împreună cu părinţii. Şi tot ceea ce nu reuşim în relaţia din familie, în sistemul familial, se activează în relaţia de cuplu.Şi de cele mai multe ori, ajungem să ne alegem partenerii crezând că semănăm cu el, că avem puncte comune- şi asta este faza de îndrăgostire, în care –“Waw! Ce grozav!Gândeşte ca mine!Ascultă aceiaşi muzică ca şi mine! Waw, şi mănâncă aceleaşi lucruri ca şi mine!”. Apoi când trecem în etapa următoare, când începem să ne diferenţiem de celălalt- Stai, că dincolo de aceste lucruri, sunt si lucruri diferite la mine faţă de tine-…Când apare această etapă de diferenţiere, apare şi perioada de luptă în relaţie. Şi aceasta este etapa cea mai dificilă dintr-o relaţie, etapa cea mai provocatoare, dar din care putem să creştem, putem să învăţăm să convieţuim într-atât încât să ajungem la cea de-a treia etapă a relaţiei de cuplu. Relaţia conştientă în care am nevoile acestea, tu ai nevoile acestea, dar respectăm nevoile celuilalt fără să simţim presiunea de a fi aşa cum cere celălalt , sau a-i cere celuilalt să fie exact cum avem noi nevoie. Putem fi diferiţi şi în acelaşi timp să fim bine unul cu celălalt.
Daria Neamţu: Un soi de compromis, practic.
Maria Szabo: Un soi de compromis, dar care nu se face de dragul celuilalt, ci de dragul de a fi bine cu tine.
Daria Neamţu: Cred că legat de nevoia de atenţie, stau la bază şi limbajele diferite ale iubirii.Ne puteţi oferi câteva idei elementare în această direcţie?
Maria Szabo:Are legătură cu ceea ce discutam şi anterior. Şi anume, în terapia relaţională Imago se discută adeseori despre maximizator şi minimizator.Maximizatorul , care simte nevoia  să ocupe mult spaţiu, care vrea să vorbească mult, care să fie prezent, care vrea să ia iniţiativa şi să facă foarte multe lucruri. Şi minimizatorul care preferă să stea undeva în colţ, să stea retras, să nu fie foarte implicat…Ei, totul bine şi frumo până în momentul în care maximizatorul ajunge să îl sufoce pe minimizator, să ceară foarte multe –“Dar vreau să vorbim mai mult!Vreau să fii mai prezent în viaţa mea şi să îmi spui mai multe despre ceea ce simţi!”.Iar minimizatorul, cu cât maximizatorul cere aceste lucruri, cu atât se închide mai mult.Refuză mai mult să facă ceea ce celălalt îi cere. Şi de ce ne comportăm astfel? Pentru că acestea sunt tipare relaţionale în care am crescut întâi în familie, şi apoi în grupul de prieteni şi în mediul şcolar, şi apoi în mediul social în care creştem începând cu adolescenţa, perioada de tânăr adult ş.a.m.d.
Daria Neamţu:Mulţumesc. Probabil, tot legat de ceea ce aţi spus până acum, sunt şi percepţiile, respectiv aşteptările diferite, cum aţi menţionat.Care ar fi soluţiile în această direcţie atunci când poate avem aştepări diferite chiar de la relaţie, sau de la viaţa de familie ulterior?
Maria Szabo: E absolut normal, şi are sens să avem aşteptări diferite, pentru că suntem diferiţi, suntem construiţi diferit, şi avem nişte bagaje în spate, complet diferite faţă de celălalt.Şi dacă am crescut în aceiaşi casă, ne-am născut în etape diferite, şi părinţii noştri au trecut prin procese diferite atunci când ne-au avut ca bebeluşi, copil , adolescent ş.a.m.d. Şi atunci, în primul rând, ar trebui să facă sens pentru cei din cuplu faptul că e normal să am aşteptări diferite faţă de tine. Apoi, al doilea aspect, care mi se pare absolut esenţial, şi pentru mine a fost revelator, să formulăm în aşa fel aceste aşteptări într-atât încât să nu facă referire la el, la ce trebuie să facă el, sau la ceea ce trebuie să fac eu, ci la cum e mai potrivit pentru mediul dintre noi, într-atât încât să putem să trăim împreună şi să ne bucurăm de viaţa împreună. Ce pot eu să ofer?Ce poţi tu să oferi? Dar nu neapărat doar asta, ci cum putem împreună să construim această livadă dintre noi care să ne aducă un produs final şi să fie îmbucurător pentru noi.Asta ca aspect pozitiv. Şi doi, centrarea pe…care e şi un exerciţiu, şi care eu îl practic în terapia relaţională, şi care este foarte fain – două aprecieri zilnice. Dacă porneşti cu două aprecieri zilnice, şi nu cu două critici zilnice , din start relaţia se schimbă şi se îmbunătăţeşte. Şi e un experiment pe care îl propun  mereu clienţilor care vin în cabinet: Mergeţi pe stradă şi zâmbiţi celor cu care vă întâlniţi. Care va fi reacţia lor?Dar  păstraţi acel zâmbet ! Unii poate se vor speria, unii poate se vor uita puţin ciudat, dar văzând zâmbetul tău sincer şi ferm, vor zâmbi şi ei. Dar dacă mergeţi încruntaţi?Dacă  eventual staţi cu capul în pământ şi vă uitaţi doar aşa cu coada ochiului, e posibil ca reacţia să fie aceiaşi.. La fel e şi în relaţia de cuplu: dacă pornim cu aspectele pozitive, atunci oglinda va fi asemenea pentru noi.
Daria Neamţu: De ce avem tendinţa să pornim cu aspectele negative?
Maria Szabo:… ( continuarea în audio)


83 afișări0 comentarii

Postări recente

Afișează-le pe toate

Comments


Post: Blog2_Post

©2023 by Psihoterapeut sistemic familial și relațional / logoped Szabo Maria. Proudly created with Wix.com

bottom of page