Ce e nou în atelierul de construcţie a visurilor?!

Timpul zboară.

Au trecut deja aproape 2 luni de la ultima mea întâlnire cu copiii de la Asociaţia “Educaţia la sat” de la Coşteiu, şi încă resimt în urechi glasurile lor dornice de ascultare, forfota în a se implica în activităţile propuse, îmbrăţişările de la finalul fiecărei zile şi entuziasmul şi zâmbetul larg cu care mă primeau. Despre atelierul de grup "Quo Vadis" şi obiectivele acestuia poţi citi mai multe aici : https://www.mariaszabo.com/post/atelierul-visurilor-quo-vadis

De curând, am revăzut pozele de la activităţi şi am reluat planul întâlnirilor de grup pentru planificarea celor 3 întâlniri rămase, acestea urmând să aibă loc în ultima parte a anului, octombrie-decembrie.

Sunt tare curioasă de cum arată visele şi visurile lor acum, dacă pot vizualiza mai uşor măcar o parte din paşii destinaţi împlinirii lor, dar mai ales dacă se simt mai încrezători în potenţialul lor unic.

De la beneficiar la voluntar e uneori doar un pas.

Reorganizarea structurii şcolii de vară a condus la tristeţi şi dezamăgiri în rândul unor copii, care şi-ar fi dorit să partipe la toate activităţile desfăşurate în cele 2 săptămâni din perioada iulie-august 2024.

Astfel, o parte din beneficiarii atelierului Quo Vadis au ajuns la un acord verbal cu coordonatorul asociaţiei, ca în cea de-a  doua săptămână să îşi asume rolul de Big Brother pentru colegii mai mici.

Feedbackul primit din partea cadrelor didactice şi a coordonatorului a fost uimitor, aratând din nou cât de puţin ne trebuie pentru a fi varianta noastră mai bună: siguranţa mediului şi cineva care să creadă în noi şi în potenţialul nostru.

Iată câteva din beneficiile atelierului de grup, vizibile încă din a doua săptămână când au integrat treptat experienţele trăite şi noile abilităţi dobândite :

1.     Noi abilităţi de lucru şi de relaţionare cu colegii şi adulţii.

De la a lucra singur la a lucra cât mai eficient posibil cu oricine, de la a renunţa dinainte de a începe la a te bucura de fiecare pas mic făcut, de la salutul respectuos până la sprijinul oferit colegilor, de la a aştepta mereu să primeşti recompense indiferent de efortul depus până la a-ţi asuma răspunderi şi a depune eforturi pentru a scoate cea mai bună variantă posibilă, dinspre a îndeplini nevoile imediate conduse de instincte spre a fi atenţi şi autoreflexivi la ce sădesc în spaţiul relaţional cu cei din jur…

Toate acestea şi nu numai, au schimbat modul de participare a copiilor, din pasiv expectativ la activ implicat, susţinute de modul de comunicare a nevoilor, conturarea unor conduite şi valori morale adaptate vârstei şi desigur de ghidajul adulţilor din asociaţie .

2.     Noi perspective privind emoţiile şi modul în care acestea ne influenţează

Copiii au îmbrăţişat cu mult entuziasm Roata emoţiilor şi cu fiecare întânire, aveau tot mai multe de zis despre situaţiile cu care se confruntă, ce ar avea nevoie şi cum ar putea face faţă emoţiilor puternice ce îi copleşesc uneori.

Poate una din cele mai mari bucurii resimţite de mine în cadrul activităţilor, a venit în urma unei situaţii în care cei ce ironizau şi ridiculizau neputinţele celorlalţi, au făcut front comun cu aceştia şi cu emoţiile lor :” Nu râde de el pentru că nu ştie şi nu poate.”

3.     Viitorul privit noi lentile

Cu aceşti copii şi să visezi cu ochii deschişi a fost uneori dificil şi provocator, căci aşa cum menţionam mai sus, uneori e mai stringentă nevoia imediată. Trecutul sau viitorul pălesc în faţa acestora.

Când D. a întrebat de ce copiii trec pe Copacul Dorinţelor  mâncare, amândoi am avut un moment de conexiune dincolo de cuvinte. A devenit evident ce era absurd în ochii noştri; m-am bucurat de momentul acela ca de aur pur căci dincolo de empatie şi compasiune, am visat amândoi la o lume ce face acces la nevoile de bază -hrană, îngrijire, un mediu sigur de creştere- şi lasă suficient loc pentru a deveni specialişti în medicină, ştiinţă, arte, tehnologie sau orice alt domeniu.

Acest vis poate începe cu noi: D. a bifat o stea în acest sens, când a dăruit cornul lui celui ce flâmând rămânea oricâte primea.

Unde ne-a condus toată aventura unei săptămâni de vară?- pe malul realităţii, unde

…toţi visăm, dar nu la fel!

…toţi contăm şi avem ceva important şi valoros de spus!

…toţi avem un potenţial ce aşteaptă să fie descoperit şi valorificat!