top of page
Poza scriitoruluiMaria Szabo

Bibliografie de vacanţă pentru părinţi

Actualizată în: 21 sept.

Astăzi mă îndrept spre voi cu 2 recomandări de lectură de vacanţă, cărţi ce le consider extrem de valoroase şi le recomand mereu celor ce îmi păşesc pragul cabinetului.
Ambele vin în sprijinul cititorului cu informaţii şi explicaţii concrete ale datelor ştiinţifice, combinaţie ce o consider perfectă pentru a face sens ce citim şi a nu lua de-a gata informaţia doar pentru că alţii spun sau pentru că cercetătorii în domeniul medicinei şi al  psihoeducaţiei ştiu ce noi doar putem intui la nevoie.

Una dintre ele este şi una din cele mai bune cărți citite recent: "Curajul de a fi un părinte imperfect: Cum să crești odată cu copilul tău", scrisă de Sandra O’Connor.
Poate ce m-a bucurat și m-a făcut să scriu o recenzie a acestei cărți, sunt capitolele dedicate prezentării copilului prin etapele de vârstă ale lui J. Piajet. Exceptând manualele din facultate, unde acestea erau baza unor cursuri și teme, nu le-am mai găsit în nici o carte, explicate detaliat ca şi importanţă, aşa cum le puteţi găsi în cartea Sandrei O’ Conner.
Modul de detaliere a evoluţiei copilului din punct de vedere cognitiv şi motric, al planului limbajului şi al dezvoltării socioemoţionale este unul accesibil, cu sugestii de activităţi recomandate pentru stimulare şi o creştere şi o dezvoltare armonioasă.
Atunci când parcurg o parte din aceste etape împreună cu părinții în evaluarea inițială, nu urmăresc doar să aflu cum s-a dezvoltat limbajul și comunicarea până la vârsta la care aceştia îmi solicită ajutorul. Consider valoroase orice informație legată şi de :
-perioada intrauterină ( afecțiuni ale mamei sau traume personale sau familiale)
-cum a decurs naşterea şi cum a fost primit copilul în familie; şi desigur dacă e cazul, cum au reacţionat fraţii şi cum a evoluat relaţia lor;
-cum a crescut copilul până la 1 an în planul alimentaţiei, somnului, al mersului şi al manipulării obiectelor din jur prin joc şi joacă;
-cum îşi comunica bebeluşul şi apoi copilul nevoile (până au ajuns la mine) etc.
Desigur, sunt multe date ce construiesc interviul iniţial pentru a alcătui o anamneză cât mai detaliată astfel încât diagnosticul logopedic să fie unul corect, la nevoie să fie recomandaţi alţi specialişti din domeniul medical, şi planul de intervenţie personalizat să fie aşa cum îi spune şi numele, unul adaptat nevoilor copilului şi familiei acestuia.
Eu culeg date şi ofer, la rândul meu, informaţii legate de creşterea şi dezvoltarea copilului, astfel încât împreună să găsim răspunsurile la întrebările şi îngrijorările părinţilor “ Nu înţeleg de ce nu vorbeşte la fel ca şi sora lui…”, “ Oare va mai vorbi aşa cum începuse înainte de 1 an?!”, “ De ce nu e la fel ca fratele lui/ prietenul lui ?”, “ Ce aş putea face acum pentru a-l ajuta?” etc.
Cartea “Curajul de a fi un părinte imperfect- Cum să creşti împreună cu copilul tău” ne plimbă cronologic de la naşterea copilului şi până la perioada de tânăr adult 25-28 ani, însoţindu-ne şi în dificultăţile ce pot apărea în fiecare etapă de vârstă: teama de doctor, utilizarea ecranelor, agresivitatea şi crizele de furie, coreglarea şi reglarea emoţională, somnul, iubirea de sine, pubertatea şi adolescenţa cu toate transformările aferente, abuzurile, stresul, teama de moarte şi multe altele. Toate acestea nu arată cu degetul spre copil sau spre părinte, ci pe fiecare dintre ei în relaţia de a fi aproape şi de a creşte odată cu el aşa cum şi titlul cărţii o spune.
            Această carte mă duce cu gândul la perioada în care Tania era încă în burtică, şi deşi nu aveam multe cărţi legate despre sarcină, mă fascina să caut pe internet articole legate de ce se întâmplă cu ea, şi implicit cu mine, de la o zi la alta, de la o săptămână la alta.

Această curiozitate nu s-a oprit la momentul în care ea a venit pe lume, căci deşi o vedeam crescând sub ochii mei, multe nu-mi erau vizibile ochiului liber : nevoile legate de somn, alimentaţie, dezvoltare etc. Poate şi voi aţi procedat la fel, şi în primele luni, pe lângă multitudinea de fotografii şi filmuleţe făcute pentru a nu rata nimic, poate aţi cântărit şi analizat, cât aţi putut de mult, ce aduceţi în relaţia cu copilul dumneavoastră.
            Fiţi curioşi!
Eu sunt şi încerc să îmi amintesc mereu să fiu.
         Tania nu mai e bebeluş, nu mai e boţul de om de acum fix 13 ani. Astăzi e o adolescentă, e unică, e un mix de mami şi tati şi toţi cei cu care interacţionează, plus ceva doar al ei.
Astăzi e adolescentă şi în ciuda unor avertismente prietenoase legate de această perioadă, nu stau cu spaima în sân şi nici nu mă cutremur la cum vor arăta viitorii ani. Pe mine mă ajută să fiu curioasă despre ce pot face eu pentru a continua să îi fiu alături şi despre ce se întâmplă în lumea ei conform studiilor de specialitate.
Cea de-a doua carte ce stă la căpătâiul multor şedinţe de consiliere şi terapie familială este “Creierul copilului tău- 12 strategii revoluţionare de dezvoltare unitară a creierului copilului tău” , scrisă de Dr.Daniel Siegel şi Dr. Tina Payne Bryson. Extrem de prietenoasă ca terminologie, informaţiile legate de dezvoltarea creierului sunt adeseori însoţite de exemple, scurte dialoguri sub formă de desene şi sugestii concrete de reformulare a modului de comunicare şi relaţionare.
Şi în această carte găsim un tabel complex centrat pe etape de dezvoltare a creierului integrat la copii pe grupe de vârstă, cât şi strategii de integrare a creierului şi aplicaţii ale strategiei.
Ce mi-a plăcut foarte mult a fost liantul, legătura creată de autori între comportamentul unui copil într-o situaţie dată, şi modul în care funcţionează creierul în acel moment  pentru a face faţă emoţiilor resimţite. Despre metafora casei am scris şi în acest articol pentru Pagina de Psihologie – https://www.paginadepsihologie.ro/accepta-emotiile-neplacute-si-ghideaza-copilul-in-recunoasterea-propriilor-sentimente/
O consider atât de valoroasă încât nu mă opresc în a folosi această metaforă doar în a explica părinţilor de ce nu funcţionează teoria chibritului şi explicaţiile oferite copiilor când ei se dau cu fundul de pământ că nu primesc ce doresc. Adeseori o analizez împreună cu adulţii ce vin cu diverse traume şi dificultăţi în terapie individuală, o reiau cu fiica mea când trece prin situaţii stresante la şcoală, sau îmi dau un răgaz să mă  oglindesc în ea când emoţiile puternice precum furia, frica sau tristeţea pun stăpânire pe mine.
Fii curios şi deschis să afli ce se află în povestea ce ţi-o spui, în conflictul cu copilul sau cu un bun prieten.
Când suntem curioşi, se deschid noi lumi, noi reţele neuronale şi implicit resurse diferite pentru relaţii armonioase şi benefice creşterii!

Să fie cu folos!

68 afișări0 comentarii

Postări recente

Afișează-le pe toate

Comments


Post: Blog2_Post
bottom of page