Și de ai afla că mâine mor, și viața ta se va mai pustii cu încă un suflet, ai fugi spre casă să mă strângi în brațe, să îmi spui cât de mult mă iubești și cât de dor îți va fi de mine?
Te-ai topi la pieptul meu și ai lăsa deoparte orice alte griji, de teamă să nu pierzi nici o clipă din ultimile clipe împreună?
Sau te-ai speria atât de tare, încât nimic nu ar alina suferința că mă vei pierde dinainte de a mă pierde?!
Poate ți-ar fi frică să te apropii, la gândul că orice ar veni nou între noi doi, ar spulbera povestea noastră, scrisă dinainte să ne cunoaștem, dinainte să ne alegem, dinainte să sperăm la mai bine?!
Și oare ce i-ai spune Taniei?! Cât m-ai dărui în ultimile clipe ei și celorlalți, și cât ai simți că mă fură pe nedrept?!
Astăzi nu mor. Mai avem o şansă.
Astăzi trăiesc și mă gândesc la tine și oftez la gândul că acum e al nostru dar cândva nu va mai fi.
Îmi veni să spun că merită să ne bucurăm din plin de ce avem acum, și să nu amânăm momentul unei îmbrățișări sau al unui tandru “ Te iubesc.”🌞
🤗
Foarte frumos articolul.! Dar c'è ti veni.?? 🤗 ❤️