5 sugestii de jocuri şi activităţi pentru petrecerea de 1 Iunie

Eram încă copil la 26 de ani când am născut-o pe Tania , emoţional vorbind.

Dar ce m-am bucurat pentru cadoul venit cu 5 zile înainte de ziua copiilor şi cu o lună şi puţin înainte de ziua mea.

O bucurie atât de mare încât câteva nopţi nu am putut dormi de entuziasmul de a o privi şi de a mă bucura de prezenţa ei în viaţa mea.

De atunci, am trăit 13 ani împreună, cu multe momente de zâmbete şi provocări, lacrimi şi neputinţe, maturizări forţate şi copilării conştiente.

De când am mutat activitatea terapeutică în cabinet, sărbătoresc în stil propriu şi cu copiii ce îmi calcă pragul în aproprierea zilei de 1 Iunie.

Aşa se face, că anul acesta petrec şi alături de copiii de la grupa mare, ce se pregătesc pentru şcoală în atelierul psihoeducaţional.

Cea de-a şasea întâlnire ne-a găsit într-un cadru de sărbătoare, cu baloane şi decoraţiuni, trasee senzoriale şi jocuri de dezvoltare a auzului fonematic, activităţi de colaborare sau /şi de competiţie. Povestea "Micul Noi la şcoală"- scrisă de Daniela Kunkel a închis cercul întâlnirii pentru a ne aminti cât de important este Noi pentru a reuşi, a sărbători şi pentru a depăşi momentele dificile. Povestea este extraordinară!

Din dragoste pentru copii şi pentru pasiunea de a creşte alături de ei, iată câteva sugestii de activităţi şi jocuri , fie pentru petrecerea de 1 Iunie, fie sunteţi în pană de idei şi vă întrebaţi cum aţi putea să îi sprijiniţi pe copii pentru o mai bună adaptare şcolară şi socială.

Provocarea educatorilor şi a învăţătorilor, şi desigur şi provocarea mea, este să le captez atenţia copiilor astfel încât să fie curioşi şi motivaţi să încerce activităţi noi de învăţare.

Jocul Tăcerii şi Oglindă-oglinjoară sunt preferatele mele pentru a da startul activităţii. Uneori schimb materialele folosite - instrument muzical în loc de clopoţel şi camera de selfie în loc de oglinda- pentru a diversifica şi pentru a creşte flexibilitatea şi adaptabilitatea copiilor în faţa schimbărilor.

Dincolo de capacitatea cognitivă a unui elev de a face faţă şcolii, iată ce aspecte urmăresc eu în terapia individuală şi de grup:

1. Vocabularul este dezvoltat şi în continuă dezvoltare şi stimulare. Nu degeaba se spune că au capacitatea de a absorbi informaţii asemenea unui burete; astfel, de noi depinde cum menţinem interesul şi motivaţia de a învăţa lucruri noi.

2. Copilul are capacitatea de a povesti urmând etapele elementare ale unei poveşti: început, cuprins şi încheiere, bazate pe o temă centrală. Cu cât exersăm mai mult acest aspect, cu atât şirul poveştilor lor este mai cursiv şi inteligibil pentru cei din jur.

3. Poate să stea atent şi concentrat într-o activitate nouă de învăţare minim 8-10 minute. Această capacitate creşte odată cu vârsta şi cu antrenarea minţii în situaţii noi în planul activităţilor prin manipulare şi explorare, joc şi activităţi tip fişe , reviste, caiete de lucru.

4. Are capacitatea de a se coordona şi de a-şi menţine echilibrul static şi în mişcare, şi poate să îşi controleze corpul în nevoia de mişcare continuă. Astfel, pentru cea din urmă, jocuri în cerc , pe perne sau cercuri hula-hoop, sau cele la măsuță antrenează capacitatea copilului de a se focaliza pentru scurt timp asupra sarcinii fără a se putea întinde, dansa, dormi, alerga în acelaş timp.

5. Copilul poate să identifice emoţiile de bază în el şi în ceilalţi, şi cere şi oferă ajutor la nevoie. Luând în calcul aceste aspecte, adaptarea lui în planul şcolar şi social va fi facilitată de comunicarea trăirilor şi a nevoilor cu adulţii responsabili de el în lipsa părinţilor.

Modelarea lutului, jocul de cărţi şi teatrul de păpuşi aduce beneficii multiple în realizarea acestor puncte.

Desigur că ar mai fi multe de adăugat, însă mă opresc aici cu sugestiile, cât să fie realizabile şi motivante atât pentru copii , cât şi pentru părinţi şi educatori.