Într-unul din podcasturile cu Raluca Anton, am auzit-o marcând atat de concis : “Infidelitatea nu este o cauză a despărțirii, ci o consecință a deconectării din relația de cuplu."
Relația este un consimțământ mutual al ambilor parteneri dinainte de a lua decizia să o oficializeze la starea civilă sau la biserică.
Este o responsabilitate asumată pentru a fi prezent înainte de toate în relație.
1.Ce înseamnă să fii prezent în relație?
Să fii acolo și pentru momentele ce tu le consideri importante cât și pentru cele cărora celălalt le acordă o semnificație aparte.
Poate fi dificil să observi cât de diferiți sunteți și ce criterii personalizate aveți, atunci când dragostea și îndrăgostirea vă stârnesc acei fluturi în stomac, când visați cu ochii deschiși la clipa când tu vei adormi în brațele lui.
După un timp, a fi prezent poate trece cu vederea entuziasmul primelor întâlniri, și prezența emoțională să fie opțională la fel cum “... e de la sine de înțeles că o iubesc. E stupid să îi spun asta când știe deja.”
Oare?!
A fi prezent poate avea conotații diferite pentru fiecare, însă cu siguranță a fi alături de persoana iubită începe cu a fi fizic în relație. În timp însă, poate fi insuficient.
Pornind de la sinele personal - comportament, gândire, simțuri și emoții- putem transpune aceleași aspecte și în spațiul relațional.
Prezența activă în spațiul relațional aduce cu sine pe lângă comportamentul ce susține dragostea dintre cei doi, acest trio fantastic ce rămâne uneori în umbră atunci când cei doi trec de la etapa îndrăgostirii la etapa de creștere relațională, sau luptă pentru putere așa cum este denumită în știința relațiilor Imago.
2.Ce înseamnă să fiu conştient în relaţia de cuplu?
A fi conștient pare un aspect de la sine de înțeles. Însă câți dintre noi ducem zilnic o rutină despre care nu ne amintim nimic la finalul zilei?!
Câţi oameni ai observat în drumul tău spre serviciu? Câtă apă ai consumat astăzi? Ce emoții ai resimțit când te-a trezit și ai deschis ochii de dimineață?
Suntem, uneori, asemeni hamsterului ce învârte frenetic roata vieții.
A fi conștient de sine atunci când ești singur, cu siguranță e diferit de a fi conștient de sine în relație cu partenerul.
Dacă dincolo de comportamentul nostru din relație, putem fi deschiși să descoperim ce emoții, ce senzații și ce gânduri purtăm cu noi, facem pași în relaționarea conștientă cu partenerul nostru.
3.Ce rol are curiozitatea în relaţia mea?
A fi curios presupune să privești cu deschidere diferențele ce partenerul le aduce în relație atunci când aburul îndrăgostirii s-a ridicat.
A fi curios pornește de la ascultarea poveștii celuilalt, cu aspectele dureroase ce activează simțuri, gânduri și emoții asemenea visurilor şi coșmarurilor ce le-a creat în familia de origine, și le-a purtat cu el toată viața.
E dificil atât pentru partenerul ce împărtășește să se simtă în siguranță să le constientizeze și să le verbalizeze, însă cu siguranță pot fi înspăimântătoare și pentru cel ce ascultă. Prin prezența ta conștientă în spațiul relațional și prin curiozitatea față de povestea partenerului şi de ce naşte ea în tine, un proces de creștere relațională are loc.
4.Cum mă poate ajuta dialogul?
Să vorbim nu e suficient. A fi în dialog nu este despre a fi un foarte bun ascultător sau un orator excelent.
Nu e despre rolurile asumate - receptor sau emițător.
E despre toate cele amintite mai sus. Pot fi în dialog cu tine atunci când mă conectez cu tine prin prezența mea în întregul meu sine, conștient și curios de mine, de tine, de noi și spațiul dintre noi ce îl construim și îl creștem împreună.
5. Relaţiile sunt parte din noi, dinainte de a ne naşte şi mult după moartea noastră.
Singurătatea nu e o opţiune.
Suntem fiinţe sociale, avem nevoie de ceilalţi pentru a ne cunoaşte, pentru a ne dezvolta abilităţi şi deprinderi noi, pentru a creşte mai mult decât fizic. Darul vieţii vine la pachet cu firul invizibil de a fi în relaţie. Relaţia de cuplu e doar o fațetă a oportuniţăţilor primite, construite şi consolidate ce aduc o valoarea deosebită vieţii noastre.
Imperfecțiunile sunt parte din noi și ne țin captivi în roată.
Cu toate acestea, nu perfecțiunea ne apropie și ne aseamănă Lui, ci asumarea imperfecțiunilor. Greu sau uşor în a face asta?!- E irelevant când singurătatea nu e o opţiune, iar relaţia e un dar de creştere chiar şi în cele mai dificile momente ale ei.
Comments