A greşi e omeneşte. Aş îndrăzni să spun că greşeala e omenească şi procesul de învăţare ce vine la pachet e parte din Dumnezeu.

Prima persoană care m-a învăţat despre aceste lucruri a fost Tania.
Când rugămintea mea spre ea e abstractă, morală sau despre învăţare, răspunsul ei spontan, cu siguranţă neînvăţat de la mine este – "Încerc. Fac tot ce pot."
Când mi-a spus asta prima dată, m-am blocat. Căci atât de firesc a subliniat efortul ei, dorinţa de a -mi îndeplini aşteptările şi totodată balanţa ce poate să se încline spre reuşită sau spre eşec. Evident că ceva îmbinat din noi doi, atât de imperfecţi dar dornici de a -i fi alături , a adus-o la nivelul acesta în care îi este bine cu rezultatul în toate formele lui. Când abia se familiariza cu jocurile şi regulile de joc, plângea de ciudă că pierde. Nu accepta să o lăsăm să câştige sau să nu ne mai jucăm. Era greu să o păcălim că nu ne lăsăm bătuţi, dar era şi mai greu să fim confortabili cu supărarea ei naturală.
Apoi când a venit cu prima diplomă acasă , premiul al III-lea obţinut la un concurs din grădiniţă, a fost extrem de fericită că nu e locul I, crezând că valoarea premiului creşte numeric. Cumva aş zice că mare dreptate avea, căci eforturi mari se fac indiferent de locul obţinut, dar nu puţine mi-au fost situaţiile în care a fi cel mai bun vine la pachet cu dezechilibre în plan social sau emoţional.
La începutul anului şcolar, când a muncit câteva săptămâni să obţină funcţia de şefa clasei, a format o echipă, a pregătit discursuri şi fluturaşi, dar şi un filmuleţ de campanie. Era tare entuziasmată şi nerăbdătoare să dea viaţă visului de a fi un bun leader. Şi totuşi a acceptat pierderea zâmbind –" Poate că e mai bine să fiu prietena colegilor mei, şi nu şefa care îi pune să facă diverse lucruri neplăcute. "Când am aflat că prietenii ei nu au votat-o, am fost revoltată. Mai mare mi-a fost mirarea când am aflat că ea îi înţelege şi nu e supărată pe alegerea lor.
O lecţie mai bună de diferenţiere şi de a lua ce e bun din ce pare un eşec şi o pierdere a muncii depuse, nu am mai avut.
Ea m-a făcut să văd altfel efortul în raport cu rezultatul muncii, rezultatul muncii în raport cu aşteptările, aşteptările urmate de ce poate fi cu adevărat valoros în procesul de creştere.
…
Cealaltă persoană care îmi dă lecţii foarte bune în acest sens ... sunt chiar eu.
De la efortul de a fi în top 10 , a obţine burse de studiu , licenţe , dizertaţii şi examene cu 10 sau cât mai aproape de această valoare, am intrat în picaj liber la examenul pentru permis. Am intrat în pământ de ruşine când am fost trasă pe dreapta dupa 300 metri după ce am pornit. A fost primul examen picat, urmat de alte 3 , toate în aceiaşi direcţie. Mă păcăleam că îmi place să conduc, că voi fi mai bună cu fiecare oră în plus, că a fost vina mea , dar că îmi place libertatea oferită de a fi şofer, şi nu copilot ca până atunci. La ultimul examen, când am fost la un pas de a mi se oferi această şansă, am primit penalizare pentru emotivitate şi lentoare. Toate acestea îmi sunau mai rele decât aş fi putut crede, şi mult timp nu am putut să aud discuţii pe această temă fără să am palpitaţii şi mustrări constante despre incompetenţa şi incapacitatea mea.
Astăzi, din nou în rolul de copilot, înţeleg că efortul meu a contat dar nu a fost suficient. Sistemul e o junglă, dar nici eu nu am avut capacitatea de a-mi controla furia şi dezamăgirea faţă de ceilalţi participanţi la trafic.
Recent mi-am amintit şi de teama mea că, de va fi să mor, va fi într-un accident de maşină. Cum i-am permis acesteia să mă controleze, nici eu nu ştiu!?
Astăzi m-am împăcat cu eşecul meu, îmi accept limitele şi nu mă oblig să mi le depăşesc. Nu mă complac, nu mă forţez să mă integrez, fac eforturi să fiu măcăr cu un pas înafara păturii mele de confort şi siguranţă.
În cabinet, copiii în jocul lor îmi testează adeseori această capacitate de a sta cu eşecul, şi de a învăţa să nu renunţ. Apasă butoane vechi de alertă, teamă, lipsă de structură şi control, haos emoţional şi creativ. Şi când reuşesc să primesc curioasă ce oferă, succesul se arată.
Şi cum frica naşte curaj, şi eşecul oferă posibilităţi nesfârşite de reinventare.
Comments