Şi la finalul ședinței, în pragul ușii, când era epuizat de atâta vorbit și exersat pe sunete și onomatopee, s-a așezat pe taburet în fața mea, așteptând să îi trag șosetele cele groase. Numai una a dibuit-o căci apoi abia mai auzindu-i-se respirația, s-a ridicat și dindărătul meu, și-a așezat capul pe umăr cu o căldură copleșitoare. Degeaba îl invitam să continuăm; puțin mai aveam până să se întoarcă mama, căci el s-a proptit binișor de tot.
L-am întrebat dacă vrea în brațe și atât i-a trebuit. Parcă abia desprinzându-se, și-a reluat locul pe umărul meu, de data aceasta căldura scurzându-i-se în tot corpul. Și pieptul lui mic, și mâinile lui ca de păpușă, și gâtul ce abia rezista atingerilor gâdilicioase cu câteva minute înainte, și capul lui greu dar moale, toate s-au scufundat în mine și eu m-am întrebat pentru prima dată peste zi unde mă grăbesc așa.
Secundele au devenit minut și minutul s-a multiplicat cât să simt cât de bine e în îmbrățișarea lui atât de sensibilă și de pură. Și să simt că e al naibii de greu să primesc ceva ce se simte așa.
După un timp cât un veac de singurătate l-am întrebat din nou: ” Să dăm jos și cealaltă șoseată?!”. Nici o mișcare, nici o clipire, și din nou, parcă nici respirația nu i se auzea. M-am întrebat dacă adoarme și ce m-oi face cu asta. Însă mi-am înghițit cu atenție urmele de salivă ce mi se adunau pe limbă și am așteptat încă un timp înainte să verific cu el, de data aceasta folosind și cuvântul cheie- mama.
Ce experiență! Atât de simplu și atât de profund cum rar îmi dau voie să primesc, căci atât de besmetică umblu prin această lume, prin acesta viață.
S-a dezlănțuit ca dintr-un vis când interfonul a sunat, iar când în pragul ușii și mama și tata s-au apropiat, o lume sigură și infinită în iubire se picta în privirea lui.
Discuțiile noastre de adulți nu l-au oprit să danseze aprig și încrezător între brațele (tată)lui și ale mele, între pași în spatele nostru sau în tocul ușii, între nerăbdarea de a se întoarce acasă și fixarea mea pătrunzătoare, cu un zâmbet larg pe chip de fiecare dată când ochii ni se întâlneau.
Și când părinții nu se mai vedeau de după trepte, el încă mă fixa radiant scuturându-și mâna ca o despărțire de mai multe zile decât cele ce ne vor aduce din nou în joc și joacă.
…
Yorumlar